Thursday, June 30, 2011
Monday, June 27, 2011
Sunday, June 26, 2011
Criza de culoare
26 Iunie La Multi Ani de Ziua Drapelului.
La ora 10:00 AM ceremonia a inceput cu primirea oficialitatilor a continuat cu un scurt discurs din partea unui reprezentant al Consiliului Judetean. Dupa ce preotul a terminat sfintirea s`a inchinat drapelului urmat de toti oficialii.
Iata si cateva fotografii de la ceremonie.
Saturday, June 25, 2011
Peter Michael Falk
In 1968 he starred with Gene Barry in a ninety-minute TV pilot about a highly-skilled, laid-back detective. Columbo eventually became part of an anthology series titled The NBC Mystery Movie, along with McCloud and McMillan And Wife. The detective series stayed on NBC from 1971–1978, took a respite, and returned occasionally on ABC from 1989–2003. He was "everyone's favorite rumpled television detective", writes historian David Fantle. Describing his role, Variety columnist Howard Prouty writes, "The joy of all this is watching Columbo dissemble the fiendishly clever cover stories of the loathsome rats who consider themselves his better."
While working in Hartford, Falk joined a community theater group called the Mark Twain Masquers, where he performed in plays that included The Caine Mutiny Court-Martial, The Crucible, and The Country Girl by Clifford Odets. Falk also studied with Eva Le Gallienne, who was giving an acting class at the White Barn Theatre in Westport, Connecticut. Falk later recalled that he had "lied his way" into the class, which was for professional actors. He drove down to Westport from Hartford every Wednesday, when the classes were held, and was usually late.
In his 1997 interview with Arthur Marx, Falk said "One evening when I arrived late, she looked at me and asked, 'Young man, why are you always late?' and I said, 'I have to drive down from Hartford.'" She looked down her nose and said, "What do you do in Hartford? There's no theater there. How do you make a living acting?" Falk confessed he wasn't a professional actor. According to Falk, she looked at him sternly and said, "Well, you should be." He drove back to Hartford and quit his job.
Falk stayed with the Le Gallienne group for a few months more, and obtained a letter of recommendation from Le Galliene to an agent at the William Morris Agency in New York. In 1956, he left his job with the Budget Bureau and moved to Greenwich Village to pursue an acting career.
His first New York stage role was in an Off-Broadway production of Molière's Dom Juan at the Fourth Street Theatre that closed after its only performance on January 3, 1956. Falk played the second lead, Sganarelle. His next theater role proved far better for his career. In May he appeared at Circle in the Square in a revival of The Iceman Cometh with Jason Robards, playing the bartender.
Falk made his Broadway debut also in 1956, appearing in Alexander Ostrovsky's Diary of a Scoundrel. As the year came to an end, he appeared again on Broadway as an English soldier in Shaw's Saint Joan, with Siobhán McKenna. In 1972, he appeared in Broadway's The Prisoner of Second Avenue. According to film historian Ephraim Katz, "His characters derive added authenticity from his squinty gaze, the result of the loss of an eye ..."
At a two-day conservatorship trial in Los Angeles in June 2009, one of Falk's personal physicians, Dr. Stephen Read, reported Falk rapidly slipped into dementia after a series of dental operations in 2007. Dr. Read said it was unclear whether Falk's condition had worsened as a result of anesthesia or some other reaction to the operations. He went on to add that Falk's condition was so bad he could no longer remember the character of Columbo. Shera Danese Falk was appointed as her husband's conservator.
Falk died at his Beverly Hills home on June 23, 2011, at the age of 83. According to his daughter, Catherine Falk, the actor had been suffering from dementia and Alzheimer's disease. Falk was survived by his wife and three daughters.
Source
Friday, June 24, 2011
Femeile si reactiile barbatilor...
"ci sanatoasa îi animala" (diacriticele lipsa sunt pentru intonatie)
Deci asa ceva...cat de multa minte iti trebuie ca sa debitezi asa "compliment", putem cataloga aceasta reactie specifica speciei humanoide BARBAT.
Ma inspir si eu din Seinfeld, chiar atat poate gandi un barbat, adica, am ajuns pe luna ce naiba, cand treci cu masina pe langa o domnisoara "bine echipata" creierul tau(daca esti barbat cititorule) nu face altceva decat sa dea comanda mainii sa apese pe claxon in 0.034 secunde din momentul contactului vizual. Ce crede fiecare barbat ca femeile ies la plimbare cu un counter in buzunar cu care sa bifeze cate claxoane primeste de la punctul A la punctul B?
Personal nu am vazut/auzit niciodata femei care conduc masini sa claxonexe dupa barbati pe strada, astept si eu reactii/comentarii.
Ana Maria
Buna ziua, ma numesc Ana Maria si tocmai am implinit 5 saptamani. Tati s`a hotarat sa ma arate lumii prin intermediul internetului (desi pe mine nu m`a intrebat nimic). Iata si o fotografie facuta tot de el in care m`a prins intr`o ipostura mai putin comuna pentru mine (de obicei dorm sau "tip" la mami sa`mi dea de mancare).Singurele activitati cu care ma pot lauda deocamdata cred ca sunt dintre cele mai comune: piș, câh, băiță, somn, papa și plimbare; toate alaturi de mami, cateodata mai apare si tati, desi cred ca si el ar vrea sa poata fi mai des langa noi.
Bunicii au fost pe la noi, bine cred ca mai mult pentru mine (vin sa ma streseze), inca nu am voie la jucarii de plus sau chestii de astea asa ca singurele cadouri pe care le primesc sunt scutece (abea astept sa scap de ele).
Inca nu am prieteni de plimbare sau de joaca sau daca am eu nu i`am vazut, inca, totusi ma inteleg bine cu mami. Ne mai certam noi cand e vremea de papi dar ne impacam repede.
Cam atat deocamdata ca maaa iaaaa zzzzzzzzz............
Wednesday, June 22, 2011
Photoshop CS4 - 1st 4 R FREE
Vă îmbii cu 4 filmulețe de la începutul tutorialului, restul...marcă banu` "nașule" ca viața e grea.
1.
2.
3.
4.
1.
2.
3.
4.
Tutorial Photoshop CS4
Asa cum am anuntat azi, acesta este primul videoclip din cele 218 episoade, pentru avansati, prezentate de Deke McClelland. Urmarind aceste episoade va veti imbunatati semnificativ calitatea lucrarilor.
Muzeul de Istorie si Arheologie Piatra Neamt
Beneficiind de bogăţia în vestigii a zonei şi de colaborarea unor distinşi specialişti din domeniul preistoriei, Constantin Matasă a creat o instituţie muzeală de prestigiu, deţinătoarea celei mai mari colecţii de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei. Încă din timpul vieţii sale, o serie de aşezări cucuteniene (Frumuşica-Bodeşti, Izvoare, Calu) au devenit renumite, atât datorită descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale Europei vechi, cât şi a publicaţiilor arheologice care au fost întocmite cu contribuţia nemijlocită sau directă a omului de ştiinţă pietrean.
Prin colaboratorii săi externi şi prin angajarea şi formarea unor specialişti proprii, muzeul din Piatra-Neamţ şi-a adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea culturii Cucuteni, dar şi la cercetarea altor epoci istorice.
Sursa: Click
Fabrica de celuloza "Reconstructia"
Fosta fabrica de cartoane, hartie, pergament din Piatra Neamt, “Reconstructia’’ - inclusa in primul val al lichidarilor administrative pe vremea guvernului Ciorbea si supusa mai multor proceduri de lichidare judiciara si faliment - a fost vanduta de patronii italieni la licitatie publica unor conationali. Dupa trei ani de administrare, italienii de la “Pergodur International’’ au acumulat datorii de peste 250 miliarde de lei si au solicitat intrarea societatii sub incidenta legii falimentului, aflandu-se in incapacitate de plata. Inainte de declansarea procedurii de faliment, patronii italieni au vandut in cursul anului 2003, o masina de hartie si hala, terenul aferent, diverse utilaje si instalatii firmelor Remat si Immobiliare Dante din Iasi. Unul dintre cei 72 de creditori care are de recuperat sume substantiale de la “Pergodur International’’ Piatra Neamt, Administratia Finantelor Publice solicita anularea acestor tranzactii incorecte, care au determinat intrarea in incapacitate de plata si, implicit, falimentul societatii.
Sursa: Click
Sursa: Click
Gara Piatra Neamt
Este un punct de atractie din punct de vedere arhitectural, fiind inaugurata pe 2 oct 1913.
Tuesday, June 21, 2011
Curtea Domnească
Frumoasa ctitorie a lui Stean cel Mare situata pe un mic platou din centrul orasului Piatra Neamt, in Piata Libertatii, Curtea Domneasca de la Piatra face parte din Complexul arhitectural Curtea Domneasca si isi are inceputurile in perioada 1468-1475.
Prima atestare documentara este facuta intr-un document emis in 1491, cand Stefan cel Mare face danie Manastirii Tazlau trei sate “Zanestii, Stolnicii si Faurii pe Bistrita, mai jos de gura Cracaului „care au fost din ocolul curtilor noastre de la Piatra” desi intr-un act mai vechi, din 1475, hotarul Curtii Domnesti era deja stabilit iar unul dintre satele ocolului fusese daruit inca din 1468.
Constructiile initiale nu au fost de mare amploare, asa cum rezulta din cercetarile arheologice facute intre anii 1954-1955, alcatuirea constructiva actuala realizandu-se abia dupa 1480 desi din vechile edificii nu s-au mai pastrat decat foarte putine elemente.
Sapaturile arheologice au scos la iveala o parte din pivnitele casei domnesti, langa cladirea Colegiului
“Petru Rares”, unde in prezent s-a amenajat un muzeu, fragmente din latura sudica a zidului de incinta si coltul de nord-vest al pivnitelor palatului care cuprind o incapere de acces, un coridor lung si patru galerii.
Pivnita, o incapere dreptunghiulara, impartita in travee prin patru arcade de piatra sprijinite pe stalpi, in care se patrundea printr-un garlici cu 12 trepte de stejar, era acoperita cu o bolta semicilindrica din caramida care comunica cu coridorul printr-o usa prinsa in stalpi de piatra cioplita. Coridorul cu o lungime de 11 m era si el acoperit cu o bolta din caramida astazi distrusa.
Atat datele oferite de cercetarile arheologice, cantitatea si calitatea materialului arheologic descoperit: cahle si caramizi smaltuite, fragmente de vase, obiecte de metal si chiar de monumentalitatea arhitecturala, cat si documentele vremii demonstraza ca asezamantul s-a bucurat de o atentie deosebita din partea ctitorului sau.
Perioada de glorie a Curtii Domnesti din Piatra Neamt a constituit-o secolul al XVI-lea. Procesul de instrainare a satelor a dus la destramarea Curtii Domnesti si la diminuarea rolului politico-administrativ, astfel ca episcopul catolic Bandini, care viziteaza targul Piatra in 1646 nici nu mai consemneaza existenta curtii.
Degradarea constructiilor Curtii Domesti continua in sec. XVIII, astfel ca la inceputul secolului XIX Crupenschi Poloboc cumpara locul Curtii Domnesti, construindu-si aici o locuinta impresionanta care afecteaza ramasitele vechii curti.
Construirea actualului local al Colegiului “Petru Rares” si construirea strazii “Stefan cel Mare” au definitivat actiunea de distrugere a asezamantului domnesc. In prezent din complexul de constructii Curtea Domneasca s-au mai pastrat doar biserica, cu hramul “Sf. Ioan Botezatorul”, construita in anii 1497-1498 si Turnul-clopotnita, construit din piatra bruta in 1499, care are 19 m inaltime si este intarit cu patru contraforturi.
Desi curtea si-a indeplinit functiile specifice pana in secolul al XVII-lea, in timp, rolul ei a scazut. In anul 1986 colectia muzeala Curtea Domneasca a fost inclusa in circuitul expozitional al Complexului Muzeal Judetean Neamt. Expozitia cuprinde materiale arheologice tridimensionale si documentare din Evul Mediu descoperite atat in zona Curtii Domnesti cat si in alte puncte de pe raza municipiului Piatra-Neamt.
Sursa: Click
Constructiile initiale nu au fost de mare amploare, asa cum rezulta din cercetarile arheologice facute intre anii 1954-1955, alcatuirea constructiva actuala realizandu-se abia dupa 1480 desi din vechile edificii nu s-au mai pastrat decat foarte putine elemente.
Sapaturile arheologice au scos la iveala o parte din pivnitele casei domnesti, langa cladirea Colegiului
“Petru Rares”, unde in prezent s-a amenajat un muzeu, fragmente din latura sudica a zidului de incinta si coltul de nord-vest al pivnitelor palatului care cuprind o incapere de acces, un coridor lung si patru galerii.
Pivnita, o incapere dreptunghiulara, impartita in travee prin patru arcade de piatra sprijinite pe stalpi, in care se patrundea printr-un garlici cu 12 trepte de stejar, era acoperita cu o bolta semicilindrica din caramida care comunica cu coridorul printr-o usa prinsa in stalpi de piatra cioplita. Coridorul cu o lungime de 11 m era si el acoperit cu o bolta din caramida astazi distrusa.
Atat datele oferite de cercetarile arheologice, cantitatea si calitatea materialului arheologic descoperit: cahle si caramizi smaltuite, fragmente de vase, obiecte de metal si chiar de monumentalitatea arhitecturala, cat si documentele vremii demonstraza ca asezamantul s-a bucurat de o atentie deosebita din partea ctitorului sau.
Perioada de glorie a Curtii Domnesti din Piatra Neamt a constituit-o secolul al XVI-lea. Procesul de instrainare a satelor a dus la destramarea Curtii Domnesti si la diminuarea rolului politico-administrativ, astfel ca episcopul catolic Bandini, care viziteaza targul Piatra in 1646 nici nu mai consemneaza existenta curtii.
Construirea actualului local al Colegiului “Petru Rares” si construirea strazii “Stefan cel Mare” au definitivat actiunea de distrugere a asezamantului domnesc. In prezent din complexul de constructii Curtea Domneasca s-au mai pastrat doar biserica, cu hramul “Sf. Ioan Botezatorul”, construita in anii 1497-1498 si Turnul-clopotnita, construit din piatra bruta in 1499, care are 19 m inaltime si este intarit cu patru contraforturi.
Desi curtea si-a indeplinit functiile specifice pana in secolul al XVII-lea, in timp, rolul ei a scazut. In anul 1986 colectia muzeala Curtea Domneasca a fost inclusa in circuitul expozitional al Complexului Muzeal Judetean Neamt. Expozitia cuprinde materiale arheologice tridimensionale si documentare din Evul Mediu descoperite atat in zona Curtii Domnesti cat si in alte puncte de pe raza municipiului Piatra-Neamt.
Sursa: Click
Turnul Clopotniță
Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica "Sf. Ioan" şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural "Curtea Domnească". El s-a păstrat destul de bine, fără modificări importante care să-l îndepărteze de forma sa iniţială. Mult mai elegant, mai bine proporţionat şi mai bogat în detalii valoroase de arhitectură faţă de cel ridicat de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Bistriţa sau la Botoşani, turnul din Piatra-Neamţ a fost construit la un an după sfinţirea bisericii, fapt consemnat în pisania de pe zidul estic:
Este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel - care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.
În 1957 George Călinescu scria: Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliţă această mică fortăreaţă. Parterul, cu boltă semicilindrică şi cu două ferestre mici în pereţii de sud şi vest, are intrare directă, pe latura de miazăzi. Accesul la primul cat se făcea printr-o scară mobilă (azi înlocuită cu una metalică), iar de aici mai sus, până la camera clopotelor, pe o scară interioară fixă.
Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.
Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.
Decoraţiunile sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.
Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28.
Este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel - care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată. În 1957 George Călinescu scria: Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliţă această mică fortăreaţă. Parterul, cu boltă semicilindrică şi cu două ferestre mici în pereţii de sud şi vest, are intrare directă, pe latura de miazăzi. Accesul la primul cat se făcea printr-o scară mobilă (azi înlocuită cu una metalică), iar de aici mai sus, până la camera clopotelor, pe o scară interioară fixă.
Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.
Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.
Decoraţiunile sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.
Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Într-o stampă executată de Gh. Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.
Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în1861.
Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare "Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890"
Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.
Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii '60 şi a funcţionat până în anul 1975.
Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.
Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, "turnul lui Ştefan cel Mare" a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.
Sursa: Click
Subscribe to:
Posts (Atom)