Curtea Domnească

   Frumoasa ctitorie a lui Stean cel Mare situata pe un mic platou din centrul orasului Piatra Neamt, in Piata Libertatii, Curtea Domneasca de la Piatra face parte din Complexul arhitectural Curtea Domneasca si isi are inceputurile in perioada 1468-1475.

   Prima atestare documentara este facuta intr-un document emis in 1491, cand Stefan cel Mare face danie Manastirii Tazlau trei sate “Zanestii, Stolnicii si Faurii pe Bistrita, mai jos de gura Cracaului „care au fost din ocolul curtilor noastre de la Piatra” desi intr-un act mai vechi, din 1475, hotarul Curtii Domnesti era deja stabilit iar unul dintre satele ocolului fusese daruit inca din 1468.
Constructiile initiale nu au fost de mare amploare, asa cum rezulta din cercetarile arheologice facute intre anii 1954-1955, alcatuirea constructiva actuala realizandu-se abia dupa 1480 desi din vechile edificii nu s-au mai pastrat decat foarte putine elemente.
Sapaturile arheologice au scos la iveala o parte din pivnitele casei domnesti, langa cladirea Colegiului
“Petru Rares”, unde in prezent s-a amenajat un muzeu, fragmente din latura sudica a zidului de incinta si coltul de nord-vest al pivnitelor palatului care cuprind o incapere de acces, un coridor lung si patru galerii.
Pivnita, o incapere dreptunghiulara, impartita in travee prin patru arcade de piatra sprijinite pe stalpi, in care se patrundea printr-un garlici cu 12 trepte de stejar, era acoperita cu o bolta semicilindrica din caramida care comunica cu coridorul printr-o usa prinsa in stalpi de piatra cioplita. Coridorul cu o lungime de 11 m era si el acoperit cu o bolta din caramida astazi distrusa.
Atat datele oferite de cercetarile arheologice, cantitatea si calitatea materialului arheologic descoperit: cahle si caramizi smaltuite, fragmente de vase, obiecte de metal si chiar de monumentalitatea arhitecturala, cat si documentele vremii demonstraza ca asezamantul s-a bucurat de o atentie deosebita din partea ctitorului sau.
Perioada de glorie a Curtii Domnesti din Piatra Neamt a constituit-o secolul al XVI-lea. Procesul de instrainare a satelor a dus la destramarea Curtii Domnesti si la diminuarea rolului politico-administrativ, astfel ca episcopul catolic Bandini, care viziteaza targul Piatra in 1646 nici nu mai consemneaza existenta curtii.

Degradarea constructiilor Curtii Domesti continua in sec. XVIII, astfel ca la inceputul secolului XIX Crupenschi Poloboc cumpara locul Curtii Domnesti, construindu-si aici o locuinta impresionanta care afecteaza ramasitele vechii curti.
Construirea actualului local al Colegiului “Petru Rares” si construirea strazii “Stefan cel Mare” au definitivat actiunea de distrugere a asezamantului domnesc. In prezent din complexul de constructii Curtea Domneasca s-au mai pastrat doar biserica, cu hramul “Sf. Ioan Botezatorul”, construita in anii 1497-1498 si Turnul-clopotnita, construit din piatra bruta in 1499, care are 19 m inaltime si este intarit cu patru contraforturi.
Desi curtea si-a indeplinit functiile specifice pana in secolul al XVII-lea, in timp, rolul ei a scazut. In anul 1986 colectia muzeala Curtea Domneasca a fost inclusa in circuitul expozitional al Complexului Muzeal Judetean Neamt. Expozitia cuprinde materiale arheologice tridimensionale si documentare din Evul Mediu descoperite atat in zona Curtii Domnesti cat si in alte puncte de pe raza municipiului Piatra-Neamt.
Sursa: Click

Turnul Clopotniță

Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica "Sf. Ioan" şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural "Curtea Domnească". El s-a păstrat destul de bine, fără modificări importante care să-l îndepărteze de forma sa iniţială. Mult mai elegant, mai bine proporţionat şi mai bogat în detalii valoroase de arhitectură faţă de cel ridicat de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Bistriţa sau la Botoşani, turnul din Piatra-Neamţ a fost construit la un an după sfinţirea bisericii, fapt consemnat în pisania de pe zidul estic:

Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28.

Este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel - care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.
În 1957 George Călinescu scria: Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliţă această mică fortăreaţă. Parterul, cu boltă semicilindrică şi cu două ferestre mici în pereţii de sud şi vest, are intrare directă, pe latura de miazăzi. Accesul la primul cat se făcea printr-o scară mobilă (azi înlocuită cu una metalică), iar de aici mai sus, până la camera clopotelor, pe o scară interioară fixă.
Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.

Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.
Decoraţiunile sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.

Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Într-o stampă executată de Gh. Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în1861. 

Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare "Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890"

Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.

Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii '60 şi a funcţionat până în anul 1975.

Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.

  Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, "turnul lui Ştefan cel Mare" a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.

Sursa: Click