Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28.
Este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel - care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată. În 1957 George Călinescu scria: Un turn zvelt, octogonal, pe soclu patrulater, apără ca o suliţă această mică fortăreaţă. Parterul, cu boltă semicilindrică şi cu două ferestre mici în pereţii de sud şi vest, are intrare directă, pe latura de miazăzi. Accesul la primul cat se făcea printr-o scară mobilă (azi înlocuită cu una metalică), iar de aici mai sus, până la camera clopotelor, pe o scară interioară fixă.
Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.
Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.
Decoraţiunile sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.
Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Într-o stampă executată de Gh. Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.
Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în1861.
Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare "Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890"
Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.
Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii '60 şi a funcţionat până în anul 1975.
Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.
Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, "turnul lui Ştefan cel Mare" a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.
Sursa: Click
No comments:
Post a Comment